In cele 12 luni care au urmat accidentului, 70% din petrol s-a
biodegradat, iar calculele specialistilor indicau faptul ca
poluarea din zona va disparea in totalitate in doar cativa ani.
Ce-i drept, natura insasi – prin intermediul bacteriilor
responsabile cu biodegradarea aeroba -, s-a ingrijit sa „manance” o
parte din cei 42.000 metri cubi de petrol „varsat” de pe Exxon
Valdez, care au poluat peste 1.900 km de coasta in urma cu mai bine
de 20 de ani. Insa in urma cu 8 ani, viteza de degradare a scazut
vertiginos (4% pe an), ramanand inca 76.000 litri de titei
dispersat in nisipul plajelor.
Explicatia acestui fenomen a fost data de cercetatorii de la
Temple University (Statele Unite) in urma unui studiu care a durat
trei ani. Potrivit lui Michel Boufadel, director al Centrului
pentru Dezvoltarea si Protectia Resurselor Naturale din cadrul
universitatii americane, plajele din stramtoarea Prince William
sunt formate din doua straturi: unul superior, cu grad ridicat de
permeabilitate, si celalalt inferior, cu permeabilitate scazuta
(apa se misca in stratul superior de circa o mie de ori mai rapid
decat in cel inferior). Desi cele doua straturi sunt construite din
acelasi elemente si minerale, cel de dedesubt este mult mai
compact. Si tocmai aceasta situatie, care implica niveluri scazute
de oxigen si nutrienti -, ar fi creat un soi de „adapost” pentru
petrol. Intrucat oxigenul si nutrientii sunt necesari
supravietuirii microorganismelor „consumatoare” de petrol, este
probabil ca in momentul de fata are loc o biodegradare anaeroba,
mult mai lenta decat cea aeroba.
CITESTE SI: